Înțelesuri
- 1
(În Antichitate) Răspunsul dat de zei, prin preoți, celor care întrebau despre viitor; și locul unde se dădea acest răspuns.
„Grecii mergeau la oracolul din Delfi.”
- 2
(Figurat) Persoană a cărei părere e ascultată de toți fără discuție.
„În materie de vinuri, unchiul meu e oracolul familiei.”
Sinonime
- prezicere
- profeție
- prevestire
Cum se folosește
Pluralul e „oracole”.
Expresii și locuțiuni
- A vorbi ca un oracola vorbi solemn și enigmatic, ca și cum ai ști totul.
Forme flexionare
- plural
- oracole
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul oraculum, din italiana oracolo și din franceza oracle.