Înțeles
Haină lungă, largă și fără mâneci, pusă pe umeri peste restul îmbrăcămintei.
„Cavalerul și-a aruncat pe umeri o mantă neagră.”
Cum se folosește
Învechit; plural: mante. Haina lungă și groasă de azi (paltonul de uniformă, impermeabilul) se numește „manta”, cu pluralul „mantale”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- mantei
- plural
- mante
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (mante).