Înțelesuri
- 1
Capătul mânecii unei cămăși sau al unei bluze; cuta răsfrântă de jos a pantalonilor.
„A prins nasturele la manșeta cămășii.”
- 2
Inel de piele ori de cauciuc, folosit pentru a închide etanș un orificiu.
„Mecanicul a schimbat manșeta pompei.”
- 3
Scurt titlu cu litere mari, așezat pe prima pagină a unui ziar, care vestește o știre de seamă.
„Manșeta ziarului anunța victoria echipei.”
- 4
Titlu scurt, în litere groase, dat mai multor articole despre aceeași temă.
„Pe prima pagină, manșeta anunța seria de reportaje.”
Cum se folosește
Plural: manșete.
Expresii și locuțiuni
- manșetă bibliograficăindicație bibliografică pusă în josul copertei interioare a unei reviste.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- manșetei
- plural
- manșete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (manchette) și din germană (Manschette).