Înțelesuri
- 1
Haină lungă și groasă sau impermeabilă, purtată peste celelalte haine, ca să te apere de frig și de ploaie; paltonul uniformei militare.
„Santinela stătea la poartă înfășurată în manta.”
- 2
(Tehnică) Înveliș care protejează o piesă sau o instalație.
„Cazanul are o manta de tablă care ține căldura.”
- 3
(La melci și la scoici) Pielea care căptușește cochilia.
„Mantaua scoicii produce sidef.”
Sinonime
Cum se folosește
Articulat: mantaua; genitiv-dativ: mantalei; plural: mantale. Nu se confundă cu învechitul „mantă” (mantie, pl. mante).
Expresii și locuțiuni
- manta de vreme reaOm pe care îl cauți doar când ai nevoie de el.
- a-și întoarce mantaua după vântA-și schimba părerile după cum îi convine.
- manta de ploaieImpermeabil.
Etimologie
Origine nesigură; compară polonezul și ucraineanul manta.