Înțelesuri
- 1
(Anatomie) Organ spongios care se formează în timpul sarcinii la majoritatea mamiferelor și leagă mama de embrion, hrănindu-l; se elimină la naștere.
„Prin placentă, fătul primește hrană și oxigen.”
- 2
(Botanică) Partea ovarului pe care sunt prinse ovulele.
„Ovulele sunt fixate pe placentă.”
Cum se folosește
Plural: placente.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- placentei
- plural
- placente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză și din latină (placenta).