Înțelesuri
- 1
Titlu de respect cu care se vorbește unui rege, unei regine sau unui împărat.
„Majestatea Sa a semnat decretul.”
- 2
Însușirea a ceea ce este măreț și impunător; măreție.
„Munții se ridicau în toată majestatea lor.”
Expresii și locuțiuni
- Majestatea Saformulă prin care se vorbește despre un monarh.
- Crimă de lezmajestatejignire adusă unui suveran; astăzi, glumeț, o obrăznicie față de cineva important.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- majestății/maiestății
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (maiestas), cu sprijin din franceză (majesté); variantă a formei „maiestate”.