Înțelesuri
- 1
Faptul de a fi măreț, de a impune prin mărime, frumusețe sau importanță.
„Turiștii au admirat măreția munților.”
- 2
(Învechit) Trufie, îngâmfare, purtare de om care se crede mai presus de alții.
„Boierul vorbea cu măreție de neamul lui.”
Sinonime
- grandoare
- splendoare
- fast
- semeție
Antonime
- umilință
- modestie
Cum se folosește
Nu are plural.
Expresii și locuțiuni
- Mania mărețieicredința exagerată în propria importanță.
Etimologie
Format din „măreț” și sufixul -ie.