Înțelesuri
- 1
Declarație făcută de cineva pentru a confirma un fapt.
„Mărturia martorului a fost decisivă în proces.”
- 2
Dovadă sau semn care confirmă adevărul unui lucru.
„Ruinele sunt mărturia unei civilizații vechi.”
Expresii și locuțiuni
- A depune mărturiea face declarații oficiale în fața unei instanțe.
- Mărturie mincinoasăinfracțiunea martorului care minte în fața instanței.
Forme flexionare
- articulat
- mărturia
- genitiv-dativ articulat
- mărturiei
- plural
- mărturii
- plural articulat
- mărturiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la martor, cu sufixul -ie.