Înțelesuri
- 1
Care a împlinit vârsta cerută de lege pentru drepturi depline.
„A devenit major și și-a făcut buletin nou.”
- 2
Foarte important; hotărâtor.
„A fost o schimbare majoră în felul lor de lucru.”
- 3
(Logică) Despre termenul sau premisa care cuprinde predicatul concluziei.
„Premisa majoră se scrie prima.”
- 4
(Muzică) Despre gama sau modul cu sunet mai luminos.
„Simfonia începe în sol major.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Forță majorăîmprejurare mai presus de voința omului, care scutește de răspundere.
- Sergent-majorvechi grad militar de subofițer.
Forme flexionare
- masculin plural
- majori
- feminin
- majoră
- feminin plural
- majore
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (majeur) și latină (maior).