Înțelesuri
- 1
Orchestră de muzicanți cu trompete, tobe și alte instrumente de suflat, adesea militară.
„Fanfara a deschis parada cu un marș vesel.”
- 2
Piesă muzicală scurtă și solemnă, cântată de un astfel de grup.
„O fanfară a vestit sosirea oaspeților.”
Sinonime
- muzică
- orchestră de suflători
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: fanfarei; plural: fanfare.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- fanfarei
- plural
- fanfare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (fanfare).