Înțelesuri
- 1
Stafie, nălucă, fantomă.
„Copiii credeau că o fantasmă bântuie pe coridor.”
- 2
Închipuire fără bază reală, produs al imaginației; iluzie.
„Visul lui era o fantasmă.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: fantasme.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- fantasmei
- plural
- fantasme
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din neogreacă (fándasma).