Înțelesuri
- 1
Faptul de a face să dispară cu totul o boală, un rău, un obicei; stârpire.
„Eradicarea variolei e una dintre marile reușite ale medicinei.”
- 2
Smulgerea unei plante cu rădăcină cu tot.
„Eradicarea ambroziei de pe câmp trebuie făcută înainte de înflorire.”
Sinonime
- stârpire
- desființare
- dezrădăcinare
Cum se folosește
Plural: eradicări. Verbul: a eradica (eu eradichez, el eradichează).
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- eradicării
- plural
- eradicări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină și din italiană (eradicare).