Înțeles
Care caracterizează ceva în mod exclusiv și îl deosebește de altceva; caracteristic.
„Semnul distinctiv al echipei era eșarfa verde.”
Sinonime
- caracteristic
- specific
- tipic
Antonime
Cum se folosește
Feminin: distinctivă; plural: distinctivi, distinctive.
Forme flexionare
- masculin plural
- distinctivi
- feminin
- distinctivă
- feminin plural
- distinctive
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (distinctif).