Înțelesuri
- 1
Faptul de a elibera un drum, o ușă sau un mecanism blocat, ca să poată fi folosit din nou.
„Deblocarea drumului înzăpezit a durat toată noaptea.”
- 2
Eliberarea unor bani sau a unor bunuri care fuseseră blocate.
„Guvernul a anunțat deblocarea fondurilor pentru spitale.”
- 3
(Despre telefoane, conturi) Faptul de a introduce codul care permite folosirea lor.
„Deblocarea telefonului se face cu amprenta.”
Sinonime
- degajare
- eliberare
Antonime
Cum se folosește
Se desparte de-blo-. Plural: deblocări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- deblocării
- plural
- deblocări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a debloca”.