Înțelesuri
- 1
Care e dispus să coopereze, să lucreze împreună cu ceilalți; binevoitor.
„Martorul a fost cooperativ și a răspuns la toate întrebările.”
- 2
Care ține de o cooperativă, organizat ca o cooperativă.
„Țăranii din sat au înființat o societate cooperativă.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: cooperativi, cooperative. Substantivul înrudit: cooperativă.
Forme flexionare
- masculin plural
- cooperativi
- feminin
- cooperativă
- feminin plural
- cooperative
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (coopératif).