Înțelesuri
- 1
Faptul de a pune în ordine și de a face să lucreze împreună mai multe elemente sau persoane.
„Coordonarea echipelor de voluntari a fost făcută de profesoară.”
- 2
(Gramatică) Legătura dintre două propoziții sau părți de propoziție de același fel, fără ca una să depindă de alta.
„În propoziția «a venit și a plecat», între verbe există coordonare.”
Sinonime
- organizare
- armonizare
Antonime
- subordonare
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: coordonării; plural: coordonări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- coordonării
- plural
- coordonări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul a coordona (din franceză, coordonner).