DEX Dicționar

coordonare

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Faptul de a pune în ordine și de a face să lucreze împreună mai multe elemente sau persoane.

    „Coordonarea echipelor de voluntari a fost făcută de profesoară.”

  2. 2

    (Gramatică) Legătura dintre două propoziții sau părți de propoziție de același fel, fără ca una să depindă de alta.

    „În propoziția «a venit și a plecat», între verbe există coordonare.”

Sinonime

Antonime

  • subordonare

Cum se folosește

Genitiv-dativ articulat: coordonării; plural: coordonări.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
coordonării
plural
coordonări

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la verbul a coordona (din franceză, coordonner).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera C