Înțelesuri
- 1
Schimb de vorbe între două sau mai multe persoane; discuție, conversație.
„Convorbirea dintre cei doi a durat o oră.”
- 2
Legătură vorbită prin telefon.
„Convorbirea a fost întreruptă din cauza semnalului.”
Sinonime
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Convorbire telefonicădiscuție purtată prin telefon.
- Convorbiri oficialeîntâlniri de lucru între reprezentanți ai unor state sau instituții.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- convorbirii
- plural
- convorbiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a convorbi», format din con- și «a vorbi».