Înțelesuri
- 1
(Livresc) Părere întemeiată doar pe presupuneri, nu pe dovezi; ipoteză.
„Despre autorul manuscrisului nu avem decât conjecturi.”
- 2
(Filologie) Refacerea prin presupunere a unui cuvânt sau a unui pasaj dintr-un text deteriorat.
„Editorul a completat rândul șters printr-o conjectură.”
Antonime
Cum se folosește
Genitiv-dativ: conjecturii; plural: conjecturi. Nu se confundă cu „conjunctură” (concurs de împrejurări).
Atenție la scriere
- Conjunctură sau conjectură? — Conjunctura este un concurs de împrejurări; conjectura este o presupunere.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- conjecturii
- plural
- conjecturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (conjecture) și din latină (conjectura).