Înțelesuri
- 1
Persoană care are aceeași profesie ca altcineva; coleg de breaslă.
„Medicul și-a apărat confratele acuzat pe nedrept.”
- 2
(Învechit) Tovarăș de conspirație, membru al aceleiași societăți secrete.
„Conjurații își spuneau unul altuia confrați.”
Sinonime
Cum se folosește
Articulat: confratele. Plural: confrați.
Forme flexionare
- articulat
- confratele
- plural
- confrați
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „con-” și „frate”, după franceza confrère.