Înțelesuri
- 1
Dans în șir, cu ritm sincopat, venit din muzica afro-cubaneză; și melodia după care se dansează.
„La nuntă, invitații au făcut o conga prin toată sala.”
- 2
Tobă înaltă și îngustă, bătută cu degetele și cu palma.
„Percuționistul ținea ritmul la două conga.”
Cum se folosește
Plural: conga. G.-D.: congăi.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- congăi
- plural
- conga
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (conga).