Înțeles
Pasăre de pădure cu cioc puternic, ascuțit, cu care ciocănește scoarța copacilor ca să prindă insectele.
„Ciocănitoarea bătea ritmic în trunchiul stejarului.”
Sinonime
- ghionoaie
Cum se folosește
Plural: ciocănitori sau ciocănitoare.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- ciocănitorii
- plural
- ciocănitori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a ciocăni, cu sufixul -toare.