Înțelesuri
- 1
Partea tare și ascuțită de la gura păsărilor; plisc.
„Barza ținea broasca în cioc.”
- 2
Vârful ascuțit al unui obiect; partea prin care se toarnă dintr-un vas.
„Ceainicul are ciocul lung și îngust.”
- 3
Barbă mică, lăsată doar în vârful bărbiei; barbișon.
„Poartă mustață și cioc.”
- 4
(Interjecție, adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul unei lovituri scurte.
„Cioc, cioc! Cine e la ușă?”
- 5
(Familiar, disprețuitor) Gura omului.
„Mai ține-ți ciocul o clipă!”
Sinonime
- plisc
- clonț
- barbișon
Expresii și locuțiuni
- A-și ține ciocul(familiar) a tăcea, a nu se amesteca.
Etimologie
Cuvânt vechi, socotit de origine autohtonă.