Înțelesuri
- 1
Faptul de a învăța și de a-ți însuși cunoștințe sau obiceiuri.
„Asimilarea limbii străine e mai ușoară în copilărie.”
- 2
(Biologie) Transformarea hranei în substanțe proprii ale organismului.
„Asimilarea vitaminelor depinde de alimentație.”
- 3
Pierderea treptată a limbii și a obiceiurilor unui grup, care se contopește cu altul.
„Asimilarea minorităților a fost un subiect de dezbatere.”
- 4
(Fonetică) Schimbarea unui sunet ca să se apropie de un sunet vecin.
„În „a-mbătat”, „n” a devenit „m” prin asimilare.”
Cum se folosește
Plural: asimilări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- asimilării
- plural
- asimilări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a asimila”.