Înțelesuri
- 1
Faptul de a reține pe cineva sub pază legală, în vederea cercetării sau a judecății.
„Arestarea s-a făcut în baza unui mandat.”
- 2
Starea celui ținut sub pază.
„A cerut înlocuirea arestării cu control judiciar.”
Sinonime
- reținere
- încarcerare
- arest
- capturare
- întemnițare
Antonime
- eliberare
- punere în libertate
Expresii și locuțiuni
- Arestare preventivăținerea sub pază până la judecarea procesului.
- Mandat de arestareactul prin care se dispune arestarea.
- Arestare la domiciliuobligația de a nu părăsi locuința.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- arestării
- plural
- arestări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la „a aresta”, verb venit de la „arest”.