Regula
„Unanimitatea” e acordul deplin al tuturor celor care hotărăsc. Locuțiunea „în unanimitate” (sau „cu unanimitate”) înseamnă, după dicționare, cu aprobarea tuturor, fără ca cineva să fie de altă părere.
Când e vorba de o adunare care votează, voturile sunt deja în sens, așa că „în unanimitate de voturi” repetă. Corect: „legea a fost votată în unanimitate” sau „a fost adoptată cu toate voturile”.
Tot pleonasm e „unanimitate totală” sau „unanimitate deplină”: dacă e unanimitate, toți sunt de acord; nu există unanimitate pe jumătate.
Confuzia vine din „majoritate de voturi”, care e corect, pentru că majoritatea trebuie precizată: „cu majoritate de voturi”, „cu o majoritate de două treimi”. Unanimitatea nu are nevoie de precizări.
Corect
- Consiliul a aprobat bugetul în unanimitate.
- Juriul a ales în unanimitate câștigătorul.
- Legea a trecut cu majoritate de voturi.
Greșit
- Proiectul a fost votat în unanimitate de voturi.
- S-a ajuns la o unanimitate totală asupra propunerii.
Un truc de ținut minte
„Unanim” vine din latinescul „unanimus”, adică „un singur suflet”: toți gândesc la fel. Nu mai adăuga nici „de voturi”, nici „totală”.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).