Regula
Cuvântul a venit din franceză, unde se scrie „fermoir” și se pronunță apropiat de „fermuar”. Româna l-a adaptat ca „fermoar”, cu „oa”.
DOOM 3 îl desparte „fer-moar”: grupul „oa” rămâne în aceeași silabă. Pluralul e „fermoare”, iar formele articulate sunt „fermoarul” și „fermoarele”.
„Fermuar” se vede des pe etichete, în anunțuri și pe site-urile de haine, pentru că reproduce sunetul francez. Niciun dicționar românesc nu îl dă, nici măcar ca variantă.
Corect
- Mi s-a stricat fermoarul de la geacă.
- Rochia se închide cu un fermoar la spate.
- Am cumpărat trei fermoare pentru croitorie.
Greșit
- Trage fermuarul, că e frig!
- Vând geacă cu fermuare metalice.
Un truc de ținut minte
Gândește-te la plural: „fermoare”, ca „ușoare”. Cu „ua” n-ar mai suna românește.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).