Regula
„A remunera” înseamnă a plăti cuiva o sumă pentru munca făcută; „remunerația” e plata însăși, salariul. Cuvintele au venit din franceză și latină (rémunérer, remunerare).
Greșeala vine din amestecul cu „a număra” și „număr”: cuvântul n-are nicio legătură cu numărarea, dar sunetele „m” și „n” se schimbă ușor între ele în vorbirea rapidă.
Ordinea consoanelor e „m”, apoi „n”: re-MU-NE-ra. Formele cu „n” la început („a renumera”, „renumerație”) nu apar în niciun dicționar.
Corect
- Munca suplimentară va fi remunerată separat.
- Remunerația se plătește la sfârșitul lunii.
- Firma își remunerează bine angajații.
Greșit
- Orele în plus vor fi renumerate.
- Am primit renumerația pe luna trecută.
Un truc de ținut minte
„Re-mu-ne-ra”: consoanele vin în ordinea din alfabet, întâi „m”, apoi „n”.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).