Înțelesuri
- 1
A scutura tare, a zgâlțâi, a zgudui.
„Căruța ne-a zdruncinat pe drumul cu gropi până în sat.”
- 2
(Figurat) A clătina, a slăbi o convingere, o încredere, o sănătate.
„Vestea i-a zdruncinat încrederea în prieteni.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu zdruncin, el zdruncină; conjunctiv: să zdruncine.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- zdruncin
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- zdruncină
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să zdruncin
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să zdruncine
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Origine necunoscută.