Înțelesuri
- 1
Dorința exagerată de a fi admirat, de a face impresie; îngâmfare.
„Din vanitate, și-a cumpărat o mașină pe care nu și-o permitea.”
- 2
(La plural) Lucruri fără valoare reală; deșertăciuni.
„Bătrânul preot vorbea despre vanitățile lumii.”
Sinonime
- orgoliu
- îngâmfare
- trufie
- deșertăciune
Cum se folosește
Pluralul e „vanități”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- vanității
- plural
- vanități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza vanité și latina vanitas.