Înțelesuri
- 1
Muncitor care toarnă metale topite în tipare, ca să obțină piese.
„Turnătorul a umplut forma cu bronz încins.”
- 2
(Familiar, depreciativ) Persoană care pârăște pe altcineva; denunțător.
„Nimeni nu voia să fie prieten cu turnătorul clasei.”
Sinonime
- denunțător
- pârâtor
Cum se folosește
Feminin: turnătoare; plural: turnători.
Forme flexionare
- plural
- turnători
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din a turna, cu sufixul -ător.