Înțelesuri
- 1
Grup mare de oi sau de alte animale care umblă împreună.
„O turmă de oi ne-a tăiat drumul la ieșirea din sat.”
- 2
(disprețuitor) Mulțime de oameni fără voință proprie, care merge unde e dusă.
„Nu vreau să mă iau după turmă.”
- 3
(în vorbirea bisericească) Mulțimea credincioșilor, față de păstorul lor sufletesc.
„Preotul își cunoștea turma om cu om.”
Expresii și locuțiuni
- Instinct de turmăpornirea de a face ce fac toți, fără să te mai gândești.
- A merge cu turmaa face ca toată lumea, fără să judeci cu capul tău.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- turmei
- plural
- turme
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul turma.