Înțelesuri
- 1
Care face gălăgie sau dezordine.
„Clasa turbulentă nu l-a lăsat pe profesor să vorbească.”
- 2
(Fizică, despre fluide) Care are vârtejuri și agitație în masă.
„Apa turbulentă a râului era periculoasă.”
Cum se folosește
Feminin: turbulentă; plural: turbulenți, turbulente.
Forme flexionare
- masculin plural
- turbulenți
- feminin
- turbulentă
- feminin plural
- turbulente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (turbulent) și din latină (turbulentus).