Înțelesuri
- 1
Faptul de a trimite ceva sau pe cineva într-un loc.
„Trimiterea coletului a durat trei zile.”
- 2
Document prin care un medic te îndrumă spre un specialist sau spre o analiză.
„Pentru consultația de specialitate ai nevoie de o trimitere de la medicul de familie.”
- 3
Notă dintr-o carte care îl trimite pe cititor la alt loc sau la o sursă.
„La subsolul paginii, o trimitere indică sursa citatului.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: trimiterii; plural: trimiteri.
Expresii și locuțiuni
- trimitere în judecatăînceperea unui proces împotriva cuiva.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- trimiterii
- plural
- trimiteri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul a trimite.