Înțelesuri
- 1
Faptul de a trăncăni; vorbărie multă și fără rost; sporovăială, flecăreală.
„Trăncăneala colegilor din spate nu m-a lăsat să aud filmul.”
- 2
Zgomotul de glasuri al celor care trăncănesc.
„Din bucătărie se auzea trăncăneala vecinelor venite la cafea.”
Sinonime
- vorbărie
- sporovăială
- flecăreală
- pălăvrăgeală
Antonime
Cum se folosește
Genitiv-dativ: trăncănelii; plural: trăncăneli.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- trăncănelii
- plural
- trăncăneli
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).