Înțelesuri
- 1
Persoană care trage cu arma; ostaș sau sportiv care țintește.
„Trăgătorul a nimerit ținta din prima încercare.”
- 2
(Despre animale) Care trage la ham sau la jug; folosit la povară.
„Boii trăgători trag carul cu lemne.”
- 3
Persoană care trage ceva.
„Trăgătorul de sfori mișca păpușile pe scenă.”
Sinonime
- țintaș
- ochitor
Expresii și locuțiuni
- Trăgător de sforicel care mișcă păpușile; (figurat) cel care pune la cale ceva în umbră.
- Trăgător de elităcel care nimerește ținta cu mare precizie.
Etimologie
De la verbul «a trage», cu sufixul -ător.