Înțelesuri
- 1
Chinuirea deliberată a unei persoane, pentru a-i smulge o mărturisire sau pentru a o pedepsi.
„Convenția interzice tortura în orice împrejurare.”
- 2
Suferință fizică sau sufletească foarte puternică.
„Așteptarea rezultatelor a fost o tortură pentru toată familia.”
Sinonime
- caznă
- supliciu
- chin
- calvar
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- torturii
- plural
- torturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul torture, la rândul lui din latinescul tortura.