Înțelesuri
- 1
Băț cu un capăt care arde, purtat ca să lumineze; faclă.
„Paznicii purtau torțe aprinse.”
- 2
(Fizică) Descărcare electrică de înaltă frecvență, cu aspectul unei flăcări de lumânare.
„Fizicianul a obținut o torță de plasmă în laborator.”
Sinonime
- faclă
- făclie
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- torței
- plural
- torțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italianul torcia, apropiat de francezul torche.