Înțelesuri
- 1
Râuleț de munte cu debit schimbător, care se formează în urma unor ploi puternice ori a unui dezgheț brusc și coboară în goană pe versanți.
„Torentul a luat podul de lemn.”
- 2
(Figurat) Cantitate mare care vine în valuri.
„Un torent de cuvinte s-a revărsat peste ei.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: torenți.
Forme flexionare
- plural
- torenți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (torrent).