Înțelesuri
- 1
Fiecare dintre brațele lungi și moi ale caracatiței, ale meduzei sau ale altor animale, cu care pipăie și prind prada.
„Caracatița are opt tentacule.”
- 2
(Figurat) Mijloc prin care o organizație își întinde puterea peste tot.
„Mafia își întinsese tentaculele în toată administrația.”
Sinonime
Cum se folosește
Pluralul e „tentacule”.
Forme flexionare
- plural
- tentacule
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza tentacule și latina tentaculum.