Înțelesuri
- 1
Cea mai înaltă voce de bărbat; cântărețul care are o asemenea voce.
„Tenorul a cântat o arie celebră.”
- 2
Instrument de suflat cu registru corespunzător vocii de tenor.
„Saxofonul tenor sună mai grav decât cel alto.”
- 3
(În muzica polifonică) Voce situată între alto și bas.
„Corul are patru voci: soprană, alto, tenor și bas.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: tenori.
Forme flexionare
- plural
- tenori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (ténor) și din italiană (tenore).