Înțelesuri
- 1
Dorință puternică de a face sau a lua ceva, mai ales ceva ce nu ar trebui; ispită.
„Prăjitura de pe masă era o mare tentație.”
- 2
Lucru sau persoană care ademenește.
„Telefonul rămâne o tentație în timpul orelor.”
Cum se folosește
Se desparte ten-ta-ți-e; articulat: tentația; plural: tentații. Varianta: tentațiune.
Forme flexionare
- articulat
- tentația
- genitiv-dativ articulat
- tentației
- plural
- tentații
- plural articulat
- tentațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (tentation).