Înțelesuri
- 1
Persoană care face parte din poporul tătar, de limbă turcică, care trăiește în Rusia (mai ales în Tatarstan), în Crimeea și în alte regiuni, inclusiv în Dobrogea.
„În Dobrogea trăiesc și astăzi comunități de tătari.”
- 2
(Istorie) Membru al triburilor nomade, conduse de mongoli, care au năvălit în Europa de Est în secolul al XIII-lea.
„În 1241, tătarii au năvălit în Transilvania.”
- 3
(Adjectiv) Care ține de tătari, de limba sau de obiceiurile lor.
„Limba tătară face parte din familia limbilor turcice.”
Cum se folosește
DOOM 3: tătar, tătară; plural tătari, tătare. Limba: tătara (G.-D. tătarei). Adjectiv și: tătăresc.
Etimologie
Din tătară și din turcă (tatar).