DEX Dicționar

tărtăcuță

substantiv feminin4 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Plantă agățătoare sau târâtoare din familia dovleacului, cu flori albe și cu fructe lunguiețe, roșii; fructul acestei plante.

    „Pe gardul grădinii se cățăra o tărtăcuță.”

  2. 2

    (Regional) Vas făcut din coaja uscată a unui astfel de fruct; tigvă.

    „Ciobanul bea apă dintr-o tărtăcuță golită.”

  3. 3

    (Familiar, glumeț) Capul omului, mai ales ca loc al minții.

    „Ia pune-ți tărtăcuța la treabă și rezolvă problema!”

  4. 4

    (Glumeț) Ființă mică și durdulie.

    „Nepoțica, o tărtăcuță de trei ani, alerga prin curte.”

Sinonime

Cum se folosește

Genitiv-dativ: tărtăcuței; plural: tărtăcuțe.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
tărtăcuței
plural
tărtăcuțe

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la „tătarcă”, cu sufixul -uță.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera T