Înțelesuri
- 1
Mic instrument muzical de suflat, cu mai multe găuri, la care sunetul se scoate suflând și trăgând aerul; armonică de gură.
„Bunicul cânta la muzicuță seara, pe prispă.”
- 2
(Argou) Gură; prin extensie, gălăgie, ceartă.
„Ia mai taci din muzicuță!”
Sinonime
- armonică
Cum se folosește
Genitivul: muzicuței; pluralul: muzicuțe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- muzicuței
- plural
- muzicuțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).