Înțelesuri
- 1
Care ține de muzică; făcut pentru muzică.
„Copilul a început studiile muzicale la șase ani.”
- 2
(Despre oameni) Înzestrat cu ureche și talent pentru muzică.
„E un copil muzical, cântă orice după ureche.”
- 3
(Despre sunete, voce, limbă) Armonios, plăcut la auz.
„Limba italiană are un sunet muzical.”
Sinonime
- melodios
- armonios
- cantabil
Antonime
- nemuzical
Expresii și locuțiuni
- Comedie muzicalăspectacol cu poveste, cântece și dans.
- Instrument muzicalobiect cu care se face muzică.
- Ureche muzicalăcapacitatea de a distinge și a reține sunetele.
Etimologie
Din franțuzescul musical.