Înțelesuri
- 1
Diminutiv al lui „fugă”; alergare scurtă și sprintenă.
„Dintr-o fuguță, cățelul a ajuns înaintea noastră la poartă.”
- 2
(Ca adverb, în forma „fuguța”) Repede, imediat, în grabă.
„Fuguța la masă, că se răcește ciorba!”
Cum se folosește
Familiar. Plural: fuguțe.
Expresii și locuțiuni
- a da fuguțaA se duce undeva foarte repede, pentru puțin timp.
- fuga-fuguțaFoarte repede, în mare grabă.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- fuguței
- plural
- fuguțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).