Înțelesuri
- 1
Iute ca fulgerul, foarte rapid.
„Portarul a avut un reflex fulgerător.”
- 2
(Despre privire) Ager, pătrunzător, aruncat iute.
„I-a aruncat o privire fulgerătoare.”
- 3
(Adverbial) Cu mare iuțeală, cât ai clipi.
„Vestea s-a răspândit fulgerător în tot satul.”
Antonime
Cum se folosește
Feminin, la singular și la plural: fulgerătoare; plural masculin: fulgerători.
Forme flexionare
- masculin plural
- fulgerători
- feminin singular și plural
- fulgerătoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la fulgera, cu sufixul -ător.