Înțelesuri
- 1
Faima câștigată prin fapte mari; glorie.
„S-a întors din război acoperit de slavă.”
- 2
Lauda adusă lui Dumnezeu sau cuiva vrednic de cinste.
„Cântarea e o slavă adusă Celui de Sus.”
- 3
Înaltul cerului; văzduhul.
„Vulturul se pierduse în slava cerului.”
Antonime
- ocară
- rușine
Cum se folosește
În dicționare mai apare o „slavă” cu totul deosebită: limba slavă veche, cuvânt venit prin franceză. Cel de aici, cu înțelesul de glorie, vine direct din slavă.
Expresii și locuțiuni
- Slavă Domnului!vorbă prin care omul își arată ușurarea că lucrurile au ieșit bine.
- A ridica pe cineva în slăvia-l lăuda peste măsură.
Etimologie
Din slavul slava.