Înțeles
Vas mic în care fumătorii scutură scrumul și sting țigările.
„Pe masa de pe terasă era o scrumieră plină de mucuri.”
Sinonime
- scrumelniță
Cum se folosește
Se pronunță scru-mi-e-ră. Pluralul e „scrumiere”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- scrumierei
- plural
- scrumiere
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „scrum” și sufixul -ieră, după franceza cendrier.