Înțelesuri
- 1
Animal care trăiește în libertate, în sălbăticie, nedomesticit.
„O sălbăticiune a ieșit din pădure.”
- 2
(Figurat) Om care fuge de lume și trăiește retras, departe de civilizație.
„Pădurarul trăia ca o sălbăticiune în codru.”
Sinonime
- fiară
- animal sălbatic
Cum se folosește
Plural: sălbăticiuni.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- sălbăticiunii
- plural
- sălbăticiuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la sălbatic, cu sufixul -iune.